Istoria organelor de ordine de pe raza judeţului Bacău, se pierde în negura timpurilor.
Burebista cu însuşirile sale de mare om politic, energic şi autoritar, a întemeiat primul şi cel mai puternic stat daco-getic. Statul dac condus de Burebista şi apoi de Decebal, a avut o funcţie represivă exercitată prin organele de specialitate desemnate în acest scop. Pe raza judeţului Bacău au existat în perioada respectivă mai multe aşezări importante, dintre care amintim cetăţile de la Răcătău şi Brazi, la care se adaugă urme de locuire în aproape toate satele şi cătunele, preponderent răzieşeşti.
În timpul cuceririi romane, cetăţenii de pe raza judeţului nostru, denumiţi carpi erau organizaţi în obşti rurale, soluţionându-şi toate problemele fără imixtiune imperială, ei nefăcând parte din unităţile teritoriale nou create de cuceritori. Marea dezorganizare s-a produs în timpul năvălirii popoarelor, urmată de părăsirea Daciei de către romani.
Precum se cunoaşte, Moldova vremurilor apuse era împărţită în ţinuturi şi ocoale, echivalentul judeţelor şi plaselor din Muntenia. Meleagurile actualului nostru judeţ, compuneau în cea mai mare parte ţinuturile Bacău cu aceeaşi capitală şi Trotuş cu capitala la Târgu Trotuş, până în vremea domniei lui Petre Şchiopu. Aceste ţinuturi erau conduse de către izbravnici a căror competenţă îngloba administraţia, apărarea gliei, judecarea proceselor referitoare la proprietate şi în principal pământurile cu bogăţiile lor, precum şi menţinerea rânduielilor, respectiv a ordinii publice.
Prin Regulamentul Organic, care a intrat în vigoare în Moldova la 13 ianuarie 1832, s-a înfiinţat armata pământeană, cu misiunea de a asigura “paza bunei rânduieli şi a obşteştii liniştiri în principat”.
În anul 1894 s-a elaborat Legea de organizare a dorobanţilor de judeţe, care opera şi în ţinutul Bacău, între timp acesta înglobând şi proaspătul desfiinţat ţinut Trotuş, funcţionând pe lângă ocârmuirea judeţului şi a ocoalelor. Dorobanţii de la ocoale erau comandaţi de căprari, iar la ţinut şeful acestora se numea “trist” şi era ales de ocârmuire. Dorobanţii executau serviciul de ordine publică în trei schimburi a câte zece zile dintr-o lună, durata stagiului militar fiind de trei ani. La sate erau miliţiile pământene – cu aceleaşi atribuţii.
În timpul Revoluţiei din anul 1848 a fost creată la Bacău, Garda Naţională având ca misiune principală, menţinerea liniştei şi ordinei publice.
Odată cu unirea principatelor române realizată la 24 ianuarie 1859 şi alegerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, are loc şi reorganizarea organelor de ordine. în 1860, Mihail Kogălniceanu prin circulara 9827 din 3 mai, atrăgea atenţia prefecţilor din judeţe “să asigure respectarea tuturor libertăţilor cetăţeneşti”. Prin Legea Comunală din 13 aprilie 1964, când denumirea instituţiilor şi organelor sale s-a uniformizat, fiind preluate cele din Muntenia, s-au creat pe lângă primării, poliţiile comunale Bacău, Tg.Ocna şi Moineşti, avându-i ca şefi pe primari.
În anul 1866 s-a elaborat Legea pentru înfiinţarea gardei orăşeneşti, iar în 1868 Legea pentru înfiinţarea poliţiei rurale. La Bacău garda orăşenească a luat fiinţă în luna aprilie, fiind condusă de cpt. Radu Mihai. Acţiunea s-a încheiat la 27 septembrie 1866 când a fost numit comandant, căpitanul în retragere Costin George, iar la 30 noiembrie 1866 gardiştii din Bacău primeau arme şi depuneau jurământul, totalul acestora fiind de 400 persoane. Gărzile au fost desfiinţate şi dezarmate în 1885.
La 19 decembrie 1902 s-a înfiinţat Poliţia Urbană Bacău, având următoarele birouri: administrativ, judiciar şi siguranţă. Această instituţie a fost ridicată la rangul de chestură în anul 1929.
La constituire, personalul Poliţiei Urbane Bacău se compunea din: chestor, secretarul chesturii, opt comisari, zece comisari ajutori, opt agenţi de poliţie administrativă, opt agenţi de poliţie judiciară, opt detectivi, un sub-şef birou, un şef detaşament gardieni, trei şefi secţie de gardieni şi 80 gardieni publici. Dintre aceştia, 14 gardieni erau detaşaţi la primăria municipiului Bacău, ei formând poliţia comunală, condusă de un chestor. Cheltuielile pentru plata gardienilor se făceau din bugetul primăriei Bacău.
Între 1930-1933, pe lângă chestură mai funcţionau patru secţii ale detaşamentului de gardieni publici, la: Tg.Ocna, Moineşti, Comăneşti şi Slănic Băi. în realizarea activităţilor specifice poliţia locală cooopera cu Compania de Jandarmi Bacău înfiinţată la 16 iulie 1894.
La 8 iulie 1929 s-a elaborat Legea pentru Organizarea Poliţiei Generale a Statului, aceasta exercitându-şi autoritatea pe întreg teritoriul României Mari. Prin această Lege, poliţia oraşului Bacău a fost ridicată la rangul de chestură având în subordine 3 circumscripţii, un comisariat de poliţie la Bacău, câte unul la Moineşti şi Tg.Ocna, iar la Comăneşti funcţiona un centru de siguranţă. în 1933 Comisariatul de Poliţie al staţiunii Slănic Moldova a trecut în subordinea chesturii Bacău. între anii 1940-1942 sunt trecute în subordinea poliţiei Bacău, Comisariatele de frontieră organizate la Hârja şi Palanca, ca urmare a Dictatului de la Viena.
În timpul celui de-al doilea război mondial şi după acesta poliţia Bacău s-a ocupat de asigurarea ordinei interne, pazei publice şi siguranţei naţionale pe raza localităţilor urbane. în mediul rural aceste atribuţiuni erau îndeplinite de către Legiunea de Jandarmi Bacău, care avea în subordine secţii la plase şi posturi la comune.
Prin Decretul Prezidenţial nr. 25 din 23 ianuarie 1949, s-a înfiinţat Miliţia care a preluat atribuţiile poliţiei pentru mediul urban şi pe cele ale jandarmeriei în mediul rural. Art.1 din acest Decret preciza că miliţia se înfiinţează în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, având ca scop menţinerea ordinii publice, asigurarea muncii paşnice, securităţii personale a cetăţenilor, apărarea bunurilor statului şi ale poporului, respectarea legilor şi dispoziţiilor date de autorităţi.
Structura organizatorică era pe principii de specialitate în profilele: economic, judiciar, circulaţie, pază şi ordine, evidenţa populaţiei, cercetări penale, criminalistică, autorizaţii, cazier judiciar, cadre-învăţământ, paşapoarte, secretariat-administrativ, care aveau corespondent în structurile teritoriale. Miliţia regiunii Bacău s-a constituit la 23 ianuarie 1949, iar în anul 1950 odată cu raionarea s-a reorganizat, având în subordine miliţia oraşului Bacău, cu sediul în clădirea unde în prezent funcţionează Arhivele Statului, cu o secţie în Piaţa Florescu şi alta pe strada Băncii. Separat s-au creat miliţii raionale la Bacău, Moineşti, Tg.Ocna, Buhuşi, P.Neamţ, Tg.Neamţ şi Ceahlău. în 1956 s-au adăugat la regiunea Bacău şi raioanele Roman, Zeletin şi Adjud, iar în anul 1960 s-au desfiinţat raioanele Ceahlău, Zeletin şi în 1965 şi raionul Buhuşi.
La 18 noiembrie 1969, după trecerea la reorganizarea administrativă pe principiul judeţelor, a apărut Legea Miliţiei, care a abrogat Decretul 25/1949. în conformitate cu prevederile acestei legi, “în îndeplinirea sarcinilor ce-i revin, miliţia colaborează cu instituţiile, organizaţiile cooperatiste şi cu celelalte organizaţii obşteşti, şi se sprijină pe pe concursul larg al oamenilor muncii”. Organizarea miliţiei a rămas în principiu aceeaşi ( miliţii judeţene sau inspectorate judeţene ), până în anul 1989, când la data de 27 decembrie, prin Decretul Lege nr. 2 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale, denumirea de miliţie, s-a schimbat în POLIŢIE.
La data de 18 decembrie 1990, Parlamentul Romaniei adoptă Legea 40, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne, care la art. 4 arată că din acesta fac parte: poliţia, trupele de jandarmi, trupele de grăniceri, trupele de pompieri, arhivele naţionale. Atribuţiile poliţiei au rămas aceleaşi din Legea 21/1969, pânâ în 1994, când a fost promulgată Legea nr. 26. Noua lege de organizare şi funcţionare a poliţiei prevedea că aceeasta are în structura organizatorică, Inspectoratul General al Poliţiei şi inspectorate judeţene.
Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău, exercita pe raza judeţului Bacău, atribuţiile privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a avutului public şi privat, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice. Avea în structură, conform dispoziţiilor legale: servicii, birouri şi formaţiuni, 2 subunităţi municipale, 6 orăşeneşti şi 80 posturi de poliţie comunale. Personalul inspectoratului era compus din ofiţeri (inferiori şi superiori) maiştri militari, subofiţeri şi personal civil.
La data de 23 aprilie 2002, a fost adoptată Legea 218, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, iar la 6 iunie 2002, Legea 360 privind Statutul Poliţistului. Prin cele 2 acte normative s-a realizat demilitarizarea poliţiei, care constituie o direcţie importantă a reformei statului de drept, ea semnificând şi aşezarea instituţiei pe baze noi, pentru integrare în structurile euro-atlantice.
Conform noii legi de organizare şi funcţionare, activitatea Poliţiei Române constituie serviciu public specializat şi se realizează în interesul persoanei, al comunităţii, precum şi în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii.
La nivelul judeţului, Poliţia Română este reprezentată de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău, care exercită pe raza de competenţă, atribuţiile privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii publice şi private, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice.
Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău este structurat pe servicii, birouri şi formaţiuni, iar în plan teritorial este reprezentat de 3 poliţii municipale: Bacău, Moineşti şi Oneşti, 3 orăşeneşti: Buhuşi, Comăneşti, Dărmăneşti, poliţiile staţiunilor Slănic Moldova şi Tg. Ocna, biroul de poliţie Podu Turcului şi 84 posturi de poliţie comunale. Personalul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău, se compune din funcţionari publici cu statut special şi personal contractual.